Cum mâncăm – atitudinea la masă face milioane

Dacă nu papi tot, n-o să creşti mare!”, „Vrei să plângă mama dacă nu papi tot?” sau „Nu mănânci tot, nu mergi afară sau nu te uiţi la televizor (calculator, mai nou)”… Sunt texte pe care fiecare dintre noi le-am auzit până la vârste destul de înaintate. Aşa suntem noi; aşa am fost crescuţi: că nu e frumos să la şi mâncare în farfurie, chiar dacă ţi se afişează o porţie imensă pentru stomacul tău minuscul de copil de 5-6 ani.


Şi tocmai asta este una din greşelile care conduc, mai târziu, la dobândirea unor atitudini alimentare care pot dăuna grav sănătăţii. Ţi-e jenă să laşi în farfurie, mai ales dacă nu eşti acasă. Nu mai punem în discuţie atitudinea pur românească „Mai bine maţe sparte, decât bucate stricate”, valabilă şi atunci când ieşim cu cineva în oraş la masă. „Dacă tot o plătesc, o mănânc toată”. Ferice de cei care nu prea ies în oraş… n-au grija farfuriei imense ce trebuie golită, de dragul portofelului.


Ceea ce e foarte important de ştiut este faptul că senzaţia de saţietate apare la oricine (vorbesc aici de persoane sănătoase şi fără intervenţii chirurgicale pe tubul digestiv) la 15 minute după înghiţirea ultimei îmbucături de mâncare. Şi asta pentru că bolul alimentar care se formează în gură parcurge un drum aparent scurt, dar anevoios, până în stomac, acolo unde începe digestia pentru majoritatea alimentelor. Deci nu vorbim de un tub cu un anumit diametru care face legătura între gură şi stomac. Senzaţia de saţietate apare abia atunci când primele alimente încep să se descompună în produşii de bază, adică atunci când stomacul şi glandele anexe ale tubului digestiv (bilă, pancreas) s-au mobilizat pentru digestie. Or dacă noi încă mai mâncăm când această senzaţie apare, nu facem altceva decât să supraîncărcăm stomacul şi să nu mai lăsăm loc alimentelor să fie descompuse cum trebuie. Din stomac, ele ajung în intestinul subţire, unde digestia continuă mai ceva ca în stomac şi uite aşa ne alegem cu un efort suplimentar pentru ceva ce, în mod normal, ar trebui să fie o plăcere pentru organism şi nu un chin. Concluzia: nu mânca până te simţi sătul. Adică mănâncă doar atâta, cât să nu te facă să spui „Nu mai pot”. Ridică-te de la masă înainte să te simţi sătul.


Un alt aspect negativ al mâncatului zilelor noastre este viteza… Da, da! Mâncăm orice cât ai zice „Peşte”. Nutriţioniştii şi psihologii spun că, în secolul super-vitezei, nu ne mai permitem să punem accent pe mestecatul mâncării. Şi asta are două efecte negative majore. Primul efect apare asupra mucoasei gastrice, care e bombardată cu boluri alimentare formate din bucăţi tot mai mari de alimente. Pentru ca aceste bucăţi mari să fie digerate, e nevoie de o cantitate mult mai mare de suc gastric, alcătuit în mare parte din acid clorhidric. Gândeşte-te cam ce efect are acesta asupra mucoasei gastrice. Arsuri, crampe, oboseală cronică, stare de nervozitate şi – pe termen lung – ulcer gastric cu toate complicaţiile lui. Şi atunci să te ţii…, pentru că vrei sau nu ţi se impune un regim alimentar draconic. Gândindu-mă la al doilea efect negativ al „vitezei” la masă, vreau să te întreb de când nu ai mai savurat efectiv o salată sau ceva ce îţi face ţie plăcere să mănânci. Aşa-i că e ceva de atunci? Foarte rău… pentru că şi creierul tău şi stomacul tău au de suferit. Toate senzaţiile pe care le percepem se formează la nivel cortical: dulce/acru, foame/saţietate, frig/cald, umed/uscat, toate ajung prin receptori şi cale de transmitere pe scoarţa cerebrală. EA este cea care transformă aceste impulsuri în senzaţii. Deci inclusiv gustul mâncării trece prin… creier. Oferă-ţi plăcerea de a savura fiecare bucăţică de mâncare şi ai să vezi că o să-ţi facă plăcere să mănânci, dar fără să fii tentat să ronţăi toată ziua. Fă, pentru început un experiment: ia un fel de mâncare care îţi place şi ştii cum e gătit. Cunoscându-i ingredientele, încearcă, la fiecare lingură, să descoperi câte ceva. Te vei relaxa astfel în timp ce vei mânca, iar creierul tău va avea timpul necesar pentru a da mai departe ordinele necesare tubului digestiv pentru a declanşa o digestie fără probleme. Dacă îţi permite timpul să savurezi şi un pahar cu un suc fresh sau un vin bun după aceea, fă-o fără nici un regret. Vei avea energie pentru tot restul zilei şi nu-ţi va mai fi tot timpul somn după ce mănânci. Şi această stare are o explicaţie: când mănânci repede şi mult, creierul nu mai apucă să dea ordinele necesare pentru o digestie potrivită. Stomacul „fură” astfel toate resursele pe care le are la îndemână şi tot sângele disponibil pentru a transporta elementele de care are nevoie. Acest fenomen e cunoscut ca „fuga de sânge”. Starea de somnolenţă apare deoarece inclusiv creierul este privat de fluxul natural de sânge care îi asigură oxigenarea în limite normale. Şi – în loc să te apuci de treabă după pauza de masă – pui capul pe tastatură şi mai stai o jumătate de oră să-ţi revii.


Poate ai remarcat, poate nu, că am vorbit de fresh sau de paharul cu vin DUPĂ mâncare. Nu bem lichide în timpul meselor… un alt obicei prost al românilor. Şi dacă se poate să fie şi ceva carbogazos, e minunat! Consumul de lichide în timpul meselor duce la diluarea sucului gastric. Aşa că şi digestia are de suferit. Gândeşte-te ce simţeai când bunica îţi punea prea multă apă la siropul tău preferat; te chinuiai să-l bei de dragul bunicii. La fel se întâmplă şi cu stomacul… se chinuieşte să înceapă digestia mâncării, deşi nu prea are resursele necesare.


Aaaaaa, şi am ajuns la capitolul nostru preferat: poziţia la masă. Nu râde, pentru că e foarte importantă. Nu zice nimeni că trebuie să mănânci de la un an ca la Casa Regală a Marii Britanii, cu 20 de tacâmuri pentru fiecare fel, şi să mai şi ţii cărţi sub braţe pentru o postură corectă. Dar nici nu-ţi mai permite luxul de a sta cu picioarele pe sus când mănânci sau chiar foarte aplecat asupra farfuriei. De mâncatul în faţa televizorului nici nu mai povestim, pentru că nu e sănătos sub nici un chip. Încearcă să-ţi imaginezi câte activităţi are de procesat creierul. La fel stau lucrurile şi cu cititul la masă sau ascultatul muzicii la căşti. O muzică la volum decent, dar nu postată direct pe timpan, e binevenită. Postura corectă la masă este şezând, uşor aplecat în faţă, cu ambele coate sprijinite pe masă şi spatele drept. Toate acele tuburi şi tubuleţe care formează aparatul digestiv trebuie să fie aliniate şi fără ca vreo presiune să le împiedice buna funcţionare.


Sper ca de azi, în ciuda vitezei, să faci ca mâncatul să devină şi pentru tine o plăcere şi nu doar o obligaţie. Educă-te să nu mănânci din obligaţie, doar ca să funcţionezi. Chiar şi cu o felie de pâine cu unt se poate face fiesta! Încearcă şi ai să vezi că te vei simţi mai bine.