Dependenţa de alimente…, nu, nu e o glumă

Am tot încercat să găsesc o motivaţie pentru nevoia pe care o simt unii de a mânca în continuu… şi nu am reuşit să găsesc! Nici sarcina, nici un job suprasolicitant, nici stresul excesiv, nici problemele de familie…, nimic nu te poate scuza atunci când mesteci tot timpul. Singura motivaţie pe care aş putea-o găsi este cea medicală, adică dacă mă gândesc la o afecţiunea recunoscută de lumea medicală, denumită dependenţă alimentară sau dependenţă de alimente. Nutriţioniştii şi psihologii spun că orice nevoie impulsivă de a ingera o substanţă (indiferent de originea ei) intră în categoria dependenţelor. La fel şi cu alimentele.


Pentru a afla dacă eşti sau nu dependent de mâncare, sunt câteva întrebări simple la care trebuie să răspunzi sincer:

  • Consumi alimente „pe ascuns” sau crezi că mănânci altfel în prezenţa unor străini decât atunci când eşti singur?

  • Mănânci atunci când nu simţi senzaţia de foame sau când eşti singur sau deprimat?

  • Consumi frecvent alimente care ştii că nu sunt sănătoase sau nu-ţi fac bine?

  • Te simţi vinovat după ce ai mâncat?

  • Consumi deseori cantităţi mari de alimente şi apoi dai iama în sertarul cu medicamente sau îţi provoci vărsături?

Dacă răspunsul la oricare din aceste întrebări este afirmativ, înseamnă că ar trebui să te gândeşti serios la o posibilă problemă în alimentaţia ta, adică la o dependenţă de alimente.


Ca orice dependenţă, şi dependenţa de alimente reprezintă în sine pierderea controlului asupra unui anumit aspect al vieţii. Persoana în cauză, deşi conştientă că nu e bine ce face sau ce se întâmplă cu propriul trup, îşi continuă comportamentul distructiv. Fenomenul dependenţei de alimente are un substrat atât fizic cât şi psihic. Dependenţa de alimente poate apărea la orice vârstă, gen sau rasă şi se poate manifesta cu orice tip de aliment. De asemenea, dependenţii de alimente nu sunt în mod obligatoriu obezi. Ei pot fi şi subponderali (au o greutate mai mică decât cea normală pentru talia şi vârsta lor) sau normoponderali (au o greutate normală). Impactul psihologic asupra lor este extrem de mare. În primul rând, apare izolarea atât din partea dependenţilor, cât şi din partea celor din jur. Dependenţii se izolează – în principal – pentru a putea mânca, pentru a-şi putea urma obiceiurile alimentare, fără să fie nevoiţi să înfrunte criticile din partea prietenilor, a familiei, a colectivului de la muncă etc. Apoi, poate cel mai important aspect psihic al dependenţei de alimente, dependenţii devin obsedaţi de tot ce ţine de mâncare. Încep să calculeze obsesiv caloriile alimentelor, caută obsesiv să mănânce tot timpul şi devin agitaţi dacă nu au posibilitatea sau – mai rău – fac tot posibilul să pună mâna pe ceva de-ale gurii, se gândesc tot timpul la greutatea pe care o au, fac exerciţii fizice până la epuizare pentru a combate excesul de greutate, iau laxative cu pumnul sau îşi provoacă vărsături (bulimia – despre care o să vorbim într-un articol separat).


Nici impactul fizic al dependenţei de alimente nu este deloc de neglijat. E clar că cea mai mare problemă a dependenţilor poate fi excesul de greutate. Se ajunge uneori la obezitate morbidă, foarte greu de controlat. Pot să apară, de asemenea, probleme gastrice (ulcer, distensie abdominală ireversibilă) sau diabet.


Printre cele mai „populare” dependenţe alimentare se numără dependenţa de ciocolată (sau dulciuri, în general) şi de mâncarea tip fast-food.


Vestea cea mai bună din acest articol este că dependenţa alimentară poate fi controlată. Iată câţiva paşi ce trebuie urmaţi atunci când te hotărăşti că trebuie să pui punct acestui comportament sau poate vrei să ajuţi pe cineva din anturaj care are o astfel de problemă:

  1. În primul rând, ca în cazul oricărui tip de dependenţă, persoana în cauză trebuie să recunoască fără dubiu că are o problemă. E cel mai important aspect al drumului spre vindecare. Dacă te hotărăşti într-adevăr să renunţi la acest comportament, poţi ruga pe cineva din familie să fie „paznic” la frigider şi să nu-ţi permită să umbli în el decât atunci când toată familia se aşează la masă.

  2. Apoi, bea apă sau sucuri de fructe ori de câte ori simţi nevoia să mănânci. Foarte important!!! Păstrează-ţi mesele principale dintr-o zi! Nimeni nu poate trăi doar cu apă. Chiar dacă pare greu de crezut, un pahar cu apă sau cu suc natural combate senzaţia de foame şi – cel puţin pentru moment – te face să uiţi că tocmai ai vrut să dai iama în frigider sau cămară.

  3. Încearcă să iei legătura cu alte persoane care au suferit de aceeaşi dependenţă ca şi tine şi s-au vindecat. Cu siguranţă, persoana respectivă îţi va spune că nu e uşor, ceea ce deja probabil simţi pe propria piele.

  4. După câteva zile încununate de succes, gândeşte-te cât ai reuşit să te abţii de la a mânca în afara meselor principale şi cât de bine te simţi acum din punct de vedere fizic. Ai mai multă energie, eşti mai vioi. Aspectele psihologice se vor îmbunătăţi într-un timp mai îndelungat, dar trebuie să fii perseverent. Vei vedea că după o perioadă de timp (care depinde de fiecare individ în parte) nu vei mai avea apucăturile alimentare de altădată, nu vei mai căuta să mesteci tot timpul, iar obsesiile legate de calorii şi greutatea corporală vor dispărea şi ele. Repet, însă: nu e un proces uşor!


Alte trucuri de care te poţi folosi pentru a scăpa de dependenţa de alimente:

Păstrează în frigider alimente care nu-ţi plac atât de mult; tentaţia de a mânca ceva ce nu-ţi place e mult mai mică.

Încearcă să nu dai buzna în magazinul de la colţ ori de câte ori simţi nevoia să mănânci şi nu găseşti în casă nimic pe gustul tău.

Goleşte-ţi dulapurile şi cămara de toate tentaţiile mai puţin sănătoase (chipsuri, ciocolată) şi umple-le cu fructe proaspete sau legume care pot fi ronţăite crude (morcovi, gulii).

Încearcă să serveşti un mic dejun bogat în elemente nutritive care să-ţi ţină de foame până la prânz.

Comunică-le celor din jur că ţi-ai schimbat obiceiurile alimentare şi că ai nevoie de sprijin din partea lor.

Psihologul te poate ajuta şi el să identificaţi împreună problema care a declanşat aceste obiceiuri şi să găsiţi o soluţie pentru a ajunge la o stare de normalitate.